de Carare Petru
Am onoarea pe-un nemernic
Sa vi-l scot acum in fata:
Tartar, tip, ce prin minune,
A lipsit un timp din viata.
A fugit peste hotare?
A trait printre dusmani?
A dormit cu somn letargic
Mai mult de treizeci de ani.
Si cand l-a lovit damblaua?
In cel an, -n aceeasi luna,
Stalin cand muri, el zise:
Mor cu dansul impreuna .
Si s-a-ntins ca mort pe spate,
Insa nu l-au ingropat,
C-a fost viu pe jumatate,
Iara azi, hop! c-a-nviat!
S-a sculat, si-a pus mondirul
Ce-l purta atunci anume
Si-a iesit pe loc sa vada
Ce se face-acum in lume.
Cu privirea sa paroasa
Tot ce vede-i pare vis:
Vai, ce mai schimbari grozave!
Cum asa? Cine-a permis?
Oameni ce n-aveau caruta
Rad acum din limuzine:
Varcolacu-i ia de guler:
Le-ati furat, zi, de la cine?
De la nemti ramas-au toate,
Iara voi le-ati dat la dos,
Si acum, cand n-aveti frica,
La lumina le-ati si scos?
L-a vazut pe Gheorghe liber,
Mai sa crape de manie:
Pai, eu te-am turnat atuncea
Ce, ai fugit din puscarie?
Nu, mi s-a-mplinit sorocul;
Eu atunci n-am zis nici car,
Iar acum, zic, cum la duba
Eu pe tine-am sa te var?
Vrei din nou ca sa ma zadari?
Dar ceilalti dusmani de clasa ?
Vezi, mai toti n-aveau vreo vina
Si demult de-acu-s acasa.
Pai, erau avuti si contra,
Cand eram atuncea viu!
Stai ca iar ma pun pe treaba,
Las-ca stiu eu und sa scriu
Tartar se intoarce-acasa
Si isi ia la rost femeia:
Ce schimbari is astea-n viata?
Cine a tradat ideea?
Ia hartie, ia cerneala
Si asa, mai mult la ghici,
Scrie vajnic: Dragi tovarasi
Cei mai mari pe cei mai mici!
Nu v-am scris o vreme-ntreaga,
Vina mea-i, se intelege,
Dar am fost in somn letargic
(Leafa, insa, cred ca-mi merge).
Iar acuma, la trezire,
Se-ntelege,-mi vine greu
Cate s-au schimbat in lume,
Mai ales in satul meu.
Cei ce eu i-am dat pe lista
Umbla azi in libertate
Au fugit din puscarie
Sau putine-avem de toate?
Eu vi-i pun din nou la numar:
Si cumetri, si cumnati,
Toti sunt contra, deci, indata
Sa veniti si sa-i luati.
Moldovean si eu din talpa,
Tin la limba mea, fireste,
Dar nu pot, cand militianul
Da pricazuri moldov neste.
Parca asta ii poreadca?
Unde-i fostul Ivantoc?
Cand striga o data: Padla! ,
Omu-nmarmurea pe loc.
De vreo casa-n timp de noapte
Sa te-apropii nu se poate,
Caci si-au pus mai toti lumina
Si din fata si din spate;
Toti mananca paine alba
Si mai toti in straie noi
Nu-i pericol ca acestia
Nu mai sunt se-acum cu noi?
Multi scolari de-ai nostri poarta
Mult respect limbii engleze
Nu e semn ca peste-o vreme
Ar dori sa dezerteze?
Un invatator, Voinescu,
Zice c-a fost partizan,
Da-ntrebati: Din care parte?
Eu sunt sigur ca-i dusman.
Si acum cu monumentul
Cea mai dusmanoasa treaba:
A ramas pe el doar Lenin;
Unde-i Stalin? se intreaba.
Si-a permis, deci, vandalismul
Ce spion si ce strain?
M-au lasat far de Tatuca,
Cui de-acum sa ma inchin?
Varcolacul se incrunta:
Cum, la noi democratie?
Pai, ea doar se potriveste
Numai pentru burghezie
Dar Pacala si Tandala
Iau si-l smulg pe cronicar :
Posla, vidma, na turbincu!
Tartar, urca-te in car!
|
