Soricelul si ariciul,
De micuti, prieteni erau
Faceau totul impreuna,
Unul pe-altul se-ajutau.
Intr-o buna dimineata,
In padurea din campie,
Asa, pe nepregatite,
A-nceput o vijelie.
Cerul tare s-a-nnorat,
A tunat, a fulgerat,
Si-a-nceput sa bata vantul,
Rascolind intreg pamantul.
Ariciul, speriat ca ploua,
S-a gandit c-ar vrea
O casuta mica, noua,
Ca in ea sa stea.
Soricelul, prieten bun,
Iar s-a oferit
Sa-l ajute pe arici
La montat si construit.
Si s-au apucat de treaba
Cei doi prieteni mici
Le-a cam luat o luna-ntreaga
Casuta pentru arici.
In final, casuta-i gata
Tare-i frumusica!
Ariciul e fericit,
Chiar de casa-i mica.
Il cheama pe soricel
"Prieten mi-esti cu-adevarat"
Ii sopteste-ncetinel:
"La nevoie-ai ajutat!
Sa nu crezi c-a fost usor,
Iti sunt recunoscator,
Binele atrage bine
Locuieste-aici, cu mine!"
|