Astazi umplem cu aroma de cafea si biscuiti,
toata dimineata care, iata, gales ne zambeste,
un fuior de satisfactie catre tine se iteste,
si-ti aduce chiar un zambet, sa-l pastrezi si sa nu-l uiti.
Iar apoi, cand dimineata, lung se uita, caci in zare
soarele un pic se-alinta, cand apare, cand dispare,
pregatind cararea zilei sa ne faca o surpriza,
calde versuri sa sopteasca, ridicand o noua miza.
Noi arome pentru tine vei gasi pe-a ta carare
nici lumina n-are capat, de ce-as face-atunci exceptii,
nu cutez sa pun oprelisti, cum sa stau in calea sortii
las atunci sa curga rauri de frumos spre-a ta mirare.
Urc pe treptele spre tine, echipat cu toate cele,
am pe palme stropi de roua, am si doua albastrele,
am si-un ghem de licurici, ce trimit acum bezele,
stiu, sunt tare nebunatici, ce sa-i faci, sunt rupti din stele.
Iar cand ziua se sfarseste, dupa atata oboseala,
va veni cu-n val de umbre, invelite in racoare,
seara zvelta si distinsa, cu fiori la cingatoare,
daruindu-ti relaxare, dupa atata zapaceala.
Seara insa e grabita, n-are vreme de discutii,
noaptea grabnic o impinge, ne propune chiar solutii,
le strecoara printre ganduri, si e clar ca nu se joaca,
senzuale si discrete, temerile le dezbraca.
Ma predau fara regrete, n-am in spate remuscare,
fa si tu acelasi lucru, te astept sa-mi vii in vise,
sa cutreieram prin basme, orizonturi sunt deschise,
iar la capatul potecii, am sa-ti dau o-mbratisare.
|