Sa nu te temi de niciodata
E un cuvant umil, fara substrat,
O existenta daca isi arata,
In lumea noastra e neajutorat
Ieri nu aveam prea multe, stiu prea bine
Aveam putine ganduri de urmat
Era destul de greu sa-l vad pe maine
In umbra timpului de imprimat
Stateam inconjurat de stanci uscate
Cu un miros cumplit de vesnicie
Nu cautam cuvinte minunate
Nu ma bazam prea mult pe darnicie
Nu ma gandeam ca lumea se roteste
In jurul unui mult dorit sarut
Habar n-aveam ce oare imi lipseste
Ce-as fi avut si inca ce-as fi vrut
Cu un suras mi-ai risipit tacerea
Si cardul de regrete ce-mi dadea tarcoale
Al tau picior descult mi-a daruit uimirea,
M-a zguduit din multe balamale
Tu asteptai cu aripile stranse
Doreai sa vezi ce patimi port in minte
Obrajii tai de multe veacuri planse
Racoare asteptau, voiau cuvinte
Cand ochii nostrii si-au gasit menirea
De-a desena-mpreuna acolade
Au inteles ca asta este nemurirea
Cantata de sihastri in balade
Pe-o aripa de nor, noi ne-am unit sarutul
Mi-ai daruit atunci iubirea toata
Si-n viata noastra a venit prezentul
Sa nu te temi pe veci de niciodata.
|