Se plimba luna pe trotuar
s-a saturat de plictiseala
si de-al poetilor amar,
ajunge-atata amorteala.
In locul ei a pus o vraja
caci lumea are asteptari
dar nu mai vrea sa stea de straja,
viseaza doar la evadari.
Scapata acuma din afaceri
si de profilul de uzura,
se plimba-ncet, nu face nazuri,
cu gandul la o aventura.
Ma uit la ea si nici nu stie
ca ochii ei argint arunca,
in jur, jaloane din hartie,
se-ndreapta-ntr-una catre munca..
O prind din spate si-o sarut,
nu s-a speriat, si de ce oare?
Eram pe-aici, dar am uitat
sa-ti spun ca eu sunt, Soare!
|