In goana dupa implinire
Fugim, purtand galosi din lemn
Si asteptam macar un semn
Ca mai exista fericire
Cand scoica se transforma in nisip
Si perla se transforma-n reverie
Gandind la ce-ar fi fost sa fie
Sa aiba un destin, un chip
Sinceritatea e adesea pedepsita
Si-atunci, ne-ascundem dupa vini
Ne facem singuri pat din rogojini
Si pariem nesiguri pe ursita
Iertarea dac-o dai cu bunatate
De multe ori, va trece drept prostie
Si nicidecum ce-ar trebui sa fie
In lumea de genunchi si coate.
|