Aici,la Petru Voda..
[partea a 3-a]
( septembrie 2008 )
Povestea ea, tremurand,
Despre omul de la malul marii
Ce se-ntreba in gand:
"De ce m-ai lasat,Doamne?"
Sideodata..
Dumnezeu,apare,si-l intreaba:
"Ia uitate-n spatele tau;
Spune-Mi ce vezi"
Iar omul:"Sunt pasii mei"
"Chiar crezi?"
Ii spuse Dumnezeu..
Dupa care,iar continua:
"Sunt pasii mei,caci te-am carat pe tine"
Si asta-mi spuse ea,femeia,
Iar vocea-i calda,
Tremura
Mi-am spus in sinea mea:
"Biata de ea.."
Iar ochii mei,inca o priveau alergand
Mi se imprimase-n suflet
Glasul ei..si-era..asa de bland!!!
Apoi,stau acum,in alta parte si cuget..
"De ce oare,intalnesti pe cineva,
Ai vrea sa ajuti,
Dara,nu poti?"
Si raspunsul,vine..ca un arc:
"Ca nu-ti e lasat"
Clopotul manastirii,s-aude din nou..
E demult,lasat in urma
Precum oaia ratacita
Dar chiar si ea,e-adusa,inapoi,la turma..
Raman..amintiri dragi,ale sufletului..
Iar ele,se revarsa,prin cuvintele mele..
Deja sunt pe drum,spre Poiana Largului,
Privesc in zare..aburul muntelui
Lumina inca-l imprastie,in toate directiile,
Precum apa,curgand,cu repeziciune
Din munte,
Spaland pietrele
Stam curios,lipit de geamul masinii,
Privirea-mi cata,in sus si-n jos,puterea luminii
Imi amintesc de ploaia ce-ncepu,cu-o zi in urma,
Apoi,de fulgere,colo sus,pe ceru' 'nalt..
Le admiram..de sub umbrela..
Mergeam..prin ploaie..iubeam ploaia..
"Oare,cand cu-adevarat,o persoana,cu adevarat,indrageste ploaia?!"
Si-acum stiu de ce acea femeie,o iubea..asa de mult:
"Pentru ca-i plangea sufletul"..
Si bun raspuns aflai eu,pentru-o clipa,cugetand..
Dar chiar s-asa,poate fi-va altul..
"Numai Dumnezeu,stie totul"
Imi spun iarasi,lasandu-mi sufletul,sa zboare,
Printre brazii muntelui
In vantul care sufla din ce in ce mai tare,
Vorbindu-i sufletului..
ŠTh3Mirr0r
|