Apa
"Sa fiu precum apa"..imi repet,in gand,
Caci..ea curge,
Printre stanci,aducand,
Cu ea,
Linstea
Desi zgomotul ei,troneaza,pretutindeni,
Ca un rege,asupra unui intreg tinut
In care oamenii traiesc in pace,veseli,
Ea inca nu isi schimba cursul,decat atunci cand
Atunci cand ramane ceva necunoscut,
Ca un baraj,de netrecut
Iara apa-l umple
S-apoi,tinde totu'-n jur,sa inunde
Asa si viata omului,cand i s-aduna greutatile:
Urca de mic,un munte;
Cand e tanar,ajunge la jumatatea lui;
De-acolo-ncep stancile sinumai apa,infrunta pietrele
S-atunci,omul,realizeaza de Voia Domnului,
Ca nimic pe lumea asta
Nu va se infaptui,fara de ea..
Sufletului,ii e necesara Lumina,
Dragostea,
Viata
Fara de acestea,
Raman..doar ..pietrele,
Sterpe tinuturi,
Fara de stapanitori
Omul va sa inteleaga,ca pana si necazurile
Isi au rostul lor
In drumul sau spre varful muntelui,bagajele,devin tot mai grele,
Fara de hrana si de apa,totu'..devine..asa ..chinuitor
Si de-aceea omul,are nevoie de Dumnezeu,in viata sa
Ca astfel,se-nvata sa cate virtutea..
Apa curge,nestingherita-n calea sa,
Puterea-i creste,cu fiece piatra ce o sfarma,
Da forma muntelui,il contureaza..
Stancile,de-acu' dezgolite,muiate-n apa,
Lasa sa se vada,o cascada
Gandu-mi pleca,cu schimbari,
Repezi,
Precum apa-si sapa carari
In pereti de piatra,umezi..
Acoperiti de-o patura-nverzita,
Minuscule alge,
Muschi si licheni,
Radacini,haotic rasturnate
Dar totodata,ordonate,
Printre stanci,
Caderea apei,sunete amestecate,
Ropote-nspumate,
Ecouri adanci,
Memorii..ale naturii,
Dezvaluind tainele padurii..
Taine ce fus-au sigilate demult
S-astfel un copil,devenind peste ani,adult,
Privea acestea,
Scriindu-le,pe foaia sa
ŠTh3Mirr0r
|