Cartea Vietii - Prolog
Noi,oamenii,ne traim viata diferit
Inconjurati de intuneric sau lumina;
Aici,in aceasta carte,este presentat,prin cuvinte scrise,
Pamantul zilelor noastre
Aceasta este Cartea Vietii,aratandu-ti adevar,
Adevar despre cine esti;
Adevar despre cine sunt;
Adevar despre cine sunt ei;
Adevar despre multe alte lucruri
Fie ca aceste cuvinte scrise
Sa arate focul inimilor noastre!
Fie ca aceste cuvinte scrise
Sa arate apa mintilor noastre!
Fie ca lumina sa fie vazuta
Din cuvintele ascutite,precum sabiile
Iar cand privesti dincolo de ele,raza lor,
Sa fie extinsa,larg,
Precum cerul,acum,limpede [senin]
Doar uita-te sus..nu sunt nori!
Impaciuitoare imagine a diminetii,
Fi-va ea aratata in fata ochilor tai!
Ochii tai,vor fi apoi umezi,inlacrimati,
Caci ai afla adevar
In privinta drepturilor noastre
Avem dreptul sa fim fericiti,zambind,
Privind amuzati,joaca copiilor nostri;
Avem dreptul sa fim fericiti,iubind,
Iar apoi sa ne uitam in ochii celor ce-i iubim,
Inainte de a pleca
Vom pleca de aici,urmand viata de dupa,
In locuri diferite de cele ce vedem aici,
Cu pace in sufletul nostru,fara de teama,
Cu bucurie in ochii nostri,fara de lacrimi,
Iar cei iubiti de noi,ducandu-ne dorul aici,
cei iubiti de ei,asteptandu-i acolo
Apoi,gasit-am noi scopul vietii
Si fericiti suntem noi,la sfarsitul zilei,
Zambind si deodata inchizandu-ne ochii
Noi visam
Visam,calatorind departe
Visele copilaresti,inca vom mai avea,cand vom fi batrani,
Amintindu-ne de zilele fericite ale parintilor nostri,cand ne-am nascut,
Amintindu-ne de micile noastre jucarii,scuturandu-se si facand zgomot
Deasupra leaganelor noastre care mai tarziu au fost fie vandute,
Fie depozitate undeva,intru-n garaj,prafuit,piese ruginite ca trecutul nostru
Amintindu-ne de micile noastre animale si de bucuria citita pe chipul lor
Cand ne vedeau in pragul usii,
Amintindu-ne prietenii avuti in trecut,
Si care,multi dintre ei,disparuti precum vantul,intr-un loc sau altul,
Amintindu-ne de inca multe alte lucruri,punem in balanta greutatile,
Intrebandu-ne daca in timpul vietii noastre,am fost drepti,
Apoi,deodata,adevarul eliberandu-ne,
Precum energia unui nor violet,slobozind un tunet,
Chiar de acolo de sus,cazand jos,in miezul sufletului nostru..
Despre acestea e vorba in Cartea Vietii,
Depre mine si altii ce scriu aceste versuri,
Depre tine,cel care citesti poemele,
Despre prietenii mei,prietenii tai,
Despre stramosii nostri,
Despre raspunsuri,
Despre VIATA
Ai dori sa vezi viata prin ochii celorlati?!
Atunci,arata prin cuvintele tale ca o vezi;
Ai vre sa stii unde e regatul unde nu moare nimeni?!
Atunci,arata in in vorbe unde este:
Uita-te imprejur
Ai vrea sa vezi peisajele naturii,
Multele ei imagini,cand sezoanele se schimba?!
Atunci,uita-te pe cer,in timpul unei nopti de luna plina,
Priveste stelele,licarind,
Priveste soarele dimineata,venind;
Vei vedea acolo pe cer steaua diminetii,usor,foarte usor,murind,
Dar nascandu-se din nou,dupa apusun cou ciclu a inceput
Iar ochii persoanei iubite de tine,acolo,langa tine,incantatori,
Senzuali,alinad,relaxand,te va face sa realizezi,
Viata,vazuta prin ochii celuilalt
Vei vedea ochii sai verzi,precum frageda iarba a primaverii;
Vei vedea ochii sai rosii,precum caldele culori ale verii;
Vei vedea ochii sai galbeni,precum frunzele copacilor,toamna;
Vei vedea ochii sai albi,precum micutii fulgi de nea,iarna..
Apoi,ochii tai vor amesteca verdele cu rosu,galben si alb,
Tranformand culori,precum cea a cerului ce-l privesti,albastru;
Intr-o secunda,se transforma in maro,apoi,visiniu iar in final,violet
Intorci si rasucesti acest tablou,pe o parte
Si tocmai ai aflat ceva foarte adevarat:
Esti un pictor,acumai realizat,prin ARTA,o coperta,pentru o carte:
Cartea Vietii
©Th3Mirr0r
|