Ciripit
Imi amintesc nostalgic acei clopotei
Venind in urechea mea de copil micut;
Sunt in floarea tineretii acum,dar se intampla,
Iarasi,sa am acel sentiment de certitudine,vesel..
Sentimentul unui copilas langa pieptul mamei sale,
Acum,Natura
E aceasi iarba verde,cea pe care stau,jos,sa ma odihnesc,
O evadare,in miezul fiericirii,sa-mi creasca
Intreaga mea fiinta..
Inca mai aud
Clopoteii aceia,
Coborand,tot mai jos,in urechile mele,
Ma voi vedea intr-o zi lacrimand,
Pentru-o iubita,
Femeie,a planurilor astrale..
Ah,inca mai aud acele infime fluieraturi ascutite,
Ale micutelor pasari,acum,langa mine,
Atarnand in micul bradut,
Plantat in partea din fata a casei,la nasterea mea..
Inima-mi elibereaza un oftat,
Dorindu-si o moarte-n tacere,
Iar apoi,imediat,o nastere
O nastere a unui copil
Vedea-voi eu aceeasi mama ce m-a crescut?
Apoi,acelasi tata,alergand dupa mine,
Prin jurul casei,sa ma bata?
Voi rade,de data aceasta,spunandu-le ceva prevazut,
Cu mult inainte de a ma naste?
Vedea-voi eu acelasi frate,
Ce acum,de mine-i departe,
Si poate tipand,
Afirmand acum ca are credinta
In Dumnezeu,
Iar cand vorbesc de El,
Sa nu ma mai contrazica?
Dar voi rade,stiind ca eventual el isi urmeaza legea,
Iar apa,
Nu poate fi oprita din curgerea sa,
Si este felul ei,natural..
Picta-voi eu din nou,precum inainte,
Cand aveam doisprezece ani
Si precum inchizand o usa
Si aruncandu-i cheia,
Cararile mi-au fost limitate,
Si ma trezii precum un caine vagabond?
Dar o sa rad,ca si acum,caci pasiunea pentru Arta nu e stinsa,
Rmane in mine,nemiscata,precum micul bradut
Si cu ochii inchisi,incerc sa vad
Daca de sus,de pe ramurile sale,pasarelele,vin
Cand le strig
Ele vin natural,fara chemarea mea,
Precum aolo,pe perete,natural,
O oglinda,reflecta totul
Nu voi avea dorinta de-a ma naste iarasi,
Caci sunt deja viu;
Sunt satisfacut cu viata mea si..e la fel..
La fel va fi si de ma voi naste din nou..
Din moment ce-s in floarea tineretii
acum,asteptand sa fiu batran,
Intr-o zi,ma voi reintoarce la bradut
Dorind sa regasesc,acele pasarele
Si le voi asculta cantecele lor,toata ziulica,
Inchizandu-mi momentan ochii,caprui,cu pete negre,
Poate chiar argintii,precum ochii unui orb..
Voi reflecta,atunci,
Cine-s eu,
Mereu
Un copil mic,facandu-si ocupatie cu jucarioarele lui,
Dar de asta data,ma joc cu sunetele,
Avand dorinta sa exprim acele mici pasari..
Inca voi auzi aceste melodii,
Iar si iar,neincetat..
Precum acei clopotei,mici de tot,
Ce se aidoma se disting,
Precum un cantec de leagan a unei povesti de adormit copiii..
Sunt deja parte a ei..si acolo stau
Cautandu-mi sirena,strigand pe nume o balena,
Pregatit sa o intreb: Nu ai vazut-o cumva?
Ar trebui sa-ntreb pasarelele..dar,intelege-voi limba lor?
Prefer sa le privesc,acolo,in bradut,stand incantat,in liniste..
Ce ciripit incantator au ele!
Ar incanta mintea oricui,precum un cavaler,curajos,
Gonind pe calul sau,de la nord,la sud,din est,catre vest,
Cautand o misiune
Ar trebui sa intreb pasarelele
Care le e numele
Sintr-o zi,cand voi sta acolo,sub copac,zambind,
Sa le strig..sa vina la mine,
Sa-mi incante simturile
Cu ciripitul lor
Imi voi inlacrima ochii de veselie chiar si
in cele mai triste momente,doar ascultandu-le ecourile,
In cercuri,
Venind,
Iar..si iar..,din nou..
Ele vor fi prietenii mei..acele mici pasari..
Stau intrebandu-ma acum..ele sunt privighetori?
Unde e locul lor,daca nu printre campia magica cu trandafiri..?
Sau,ele sunt doar petale,in cadere?
In acest caz le voi aduna pe toate,
Sa fac o patura,sa-mi tina caldura..
Fi-voi eu acelasi copil,mereu,aratand viata?
Ar trebui sa-ntreb pasarelele
Dar..in acest moment,prefer sa stau in liniste
Cu ochii inchisi,
Ascultandu-le limba lor..
Ciripituri
ŠTh3Mirr0r
|