| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
C.P. - CH21 - Abstract
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Cartea Poemelor
|
|||
|
*** 21 *** Abstract E ora la care ar trebui sa doarma;dar,n-o face; Priveste,catre ceasul vechi,din perete; parca se-nclina-ntr-o parte; Ii era teama,poate de clipa in care realitatea, va sa se destrame?! Stia,oare,ca focul din vatra mocneste?! Inodora,floarea salbateca,sclipea in razele lunii, prefacand-o in zana;dar,tace.. Iar cand s-apleaca asupra sa, il fura-n lumea viselor sale.. si e atat de aproape.. Ii simte pulsul,vibrand acolo-n tacere, iar caldura,o atrage; ochii,is vii,precum doua stele; Si-l privea,cu dragalasenia chipului sau minunat,de copila, atingandu-i inima;cald si rece.. "Oare,de ce si-a lasat tamplele,langa urechea mea?!" se intrebase de-odata; Ar vrea sa o stranga in brate cu putere, dara se teme ca nu cumva firavu-i trup,sa-l striveasca; Se multumeste atunci,sa ofteze,simtindu-i caldura sufletului ei, in timp ce-si apropie incet fruntea,cu timiditate, Adancindu-se tot mai adanc,intre pletele ei, precum vantul,in taina noptii, printre salcii..tot mai aproape Cand totu' pare atat de-adevarat,se intampla ceva si vezi realitatea; Ce era candva atat de cald,acum e-asa de rece! Cumva,cand bate vantul,pe pamant,toate firele de iarba,i s-apleaca Si nimic nu rezista,sub suflarea sa.. Iar apa,mereu curge,croindu-si drum,pana si-n cele mai dure pietre; Dar orice-n lumea asta,afla-si-ar locu';ca piatra peste piatra s-a pus, Ani de-a randul,cand s-a construit fortareata; Lama unei sabii,poate fi atat de ascutita incat sa taie si o bucata de matase, In caderea sa lina,spre pamant.. Dar,nu duritatea sa,nici taisul ei,nu-s cele ce reteaza, Ci,viteza cu care perforeaza aerul.. Pietrele erau atat de frumoase,in locul in care paraul isi intindea bratele! Aveau atat de multe forme,care de care,mai colturoase, Extrase din pamantul pe care in armonie,traiau vietuitoarele! Pe buzele lor,nu se mai zareau cuvintele,caci se supuneau tacerii, In clipele in care se uneau,imbratisandu-se,in noapte.. Ochii,nu aveau cum sa priveasca intunericul din jur, Ci doar..lumina din sufletele lor.. ©Th3Mirr0r |
|||
Pune poezia C.P. - CH21 - Abstract pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |