Cartea Poemelor
*** 77 ***
Calatorul
Sunt calatorul pe care poate.
Nu-l vei intalni.niciodata
Dar care in mod sigur,te-ar astepta,
Pe-acelasi drum,mereu,
Sperand sa-l gasesti
S-apoi sa mergeti impreuna
Pana la capatul sau.
Si-n suflet,de-i intri,
Nu te va uita.niciodata
Decat in clipa-n care
S-ar defragmenta.sufletul sau.
Plecase la ceas de dimineata,catre nord,
Vrand sa te afle,desi nu ti-ar fi spus vreodata
De ziua-n care se-aruncase constient,intr-un navod
Plasmuit din vise ne-mplinite,de calator,fara de soarta.
Pe la amiaza,se-orientase catre sud,
In locul cel mai fierbinte al sufletului tau,
Desi nu-l observasi,cand se ruga la tine,
Sa il privesti in ochii sai,ce i-ai indurerat cu nepasarea ta,mereu.
Si totusi,veni noaptea,iar el se duse catre est,
Catandu-si loc de-odihna,in care sa adaposteasca un suflet zbuciumat;
Nu te-a gasit colo,pe stanca,asteptandu-l,cu inima-ti supusa unui test,
Iubind ca o nebuna,o lacrima-n cadere,care va sa se piarda-n neat.
Spre dimineata,plecase calatorul catre vest,
Carand cu sine sacul de pacate
Ce-n viata ii facu cel mai frumos cadou:
Doar clipe grele,blestemate,
Pe care le-ar fi dat deoparte,un simplu gest.
Sunt.calatorul..
Pe care nu-l vei intalni,
Poate.
Niciodata.
Si care de te-ar intalni
Ti-ar spune ca de n-ai acelasi drum
Ar prefera sa mearga singur.
Pe-acelasi drum.
O viata-ntreaga.
ŠTh3Mirr0r
|