Cartea Poemelor
*** 36 ***
Imperiul
In poiana,se aduna-n cete,zburatoarele,
Avide de parfumul milioanelor de flori
Si de fiecare data,se-nconjoara-n galben,cu pete negre
Sa-si intampine in voga,regina
Ce sedea pe tronul aurit,precum o curtezana
De-si cheama-n juru-i nimfe,sa priveasca soarele,
Sa le spele-n raze blande trupul,in preajma zorilor,de mii de ori
Si poate cu forta sa cereasca sa le-aseze-n crestet steme
Iar ele,cu voiosie,sa tremure din aripi,
recitand o oda,spre a slavi lumina
Cand va sa curga in cascade,mierea,
si tot locul sa descrie-un rasarit,acolo,in poiana..
Dis-de- diminineata,roiesc cu bucurie,catre nectarul florilor,
In care-si infing antenele,scaldandu-se in bogatia de culori,
Apoi,ca amazoanele,spre fortareata,
cara cu galeti polenul,spre bucuria larvelor,
Cand in camarute,luminile se-aprind iar doicile ,
apar lanaga ele,cantandu-le despre imparatia lor,
de-acolo,dintre nori..
ŠTh3Mirr0r
|