Cartea Poemelor
*** 20 ***
Liniste
In locul in care amintirile,o imbratiseaza cu drag,
Leganand-o,pe aripile vantului hoinar,
Cautandu-si linistea printre ramurele de fag
Cadea,in rotocoale,o frunzulita
Si-era..atat de draguta,
In rochia-i, de chihlimbar,
Incat,o culese-n palma
Fiica Zanii-Toamna
Si-i depuse-o sarutare,
Cand se rasuci-n spirale
Iara frunza fermecata..
Se imbujora deodata.
Privea, timida,catre zana,cea frunzulita
Si se alinta,adeseori,ca o copila, in chicotele-i dragalase
Rasfranse precum clopoteii in suflul vantului,acolo-n poienita,
Iar fiica Toamnei o-ndragea,in priviri patimase
Dar timpul trecu si frunzulita,candva plina de viata,
Zacea,far' de vlaga,in palma-i,inerta
Si-o lacrima,i se scurse de-ndata,pe fata
Cand zis-a in soapta:"E liniste,acum"
Isi stranse la piept,frunza iubita,
Sarutand-o pentru ultima data,
Apoi,fericita,
O lasa sa pluteasca pe apa
ŠTh3Mirr0r
|