Cartea Poemelor
*** 49 ***
Nedumerire
Un om,candva,plantase in gradina sa,
O floare atat de gingasa,incat
De voia s-o atinga cineva,
Trebuia sa se poarte la fel ca si cu-n copil in fasa,
Sau mainile sa-i devina precum
Cele-ale mesterului,cand roata se-nvarte
De modeleaza lut
Vai!Si toti vecinii,de peste gard,priveau
Spre floarea mult ravnita
Si coate,fiecare,isi dadeau,
Sfadindu-se la gandul de ispita
Precum ca nimeni n-are voie s-o atinga..
Uneori,noi,oamenii,
Se spune ca ne protejam sufletul,
Zi de zi,imbratisand o pace,
Desi alteori,facem razboi,cu semenii,
Stiind prea bine,in timp,sa observam prietenii;
Asa se face ca acela lucru ce vatama,
Isi are trebuinta sa..
La fel ca floarea cea gingasa
Pe care cei vecini,in slabiciunea lor,
Voiau sa puna mana
ŠTh3Mirr0r
|