Cartea Poemelor
*** 15 ***
Pe-aceste plaiuri..
[partea a II -a ]
Pe-aceste plaiuri,
Isi lasara o amprenta,
Ceia sculptori
Cand cu ochii lor de vulturi,
Catara spre cea stanca
Ce va s-o sfarme-n fel si chip,
Incat sa-i dea o forma
Iar ici - colo,pe alocuri,
Sa-i astearna-n umbre
Pasiunea lor,spre arta
Ce le-ncingea sangele-n vene
Precum jaratecu',cu celea lemne,
De vreme lunga-n sacrificiu,
Ce va-si faca operele,in migala
Spre bucuria celorlalti,cand,slefuite,
Sa le vada
Spre tristetea pietrei,in supliciu
Din zori de zi si pana-n sara,
S-al daltilor,sleite de puteri
Ce-aveau sa-si hodineasca trupurile,'gramadite
Prin lacase ruginite
Un' se rugau,de mii de ori
Catre ciocanele urate
Ce le priveau cu indignare
De parca le-ar fi stirbit ceva
Atunci cand cela sculptor
Se folosea de ele
Sa sparga piatra.
Ah,voi,sculptorilor!
Cu-atata daruire
Lucrat-ati cu migala,
Vrand sa conduceti spre desavarsire
Pana si uratenia pietrelor!
Ca luat-ati si pana cea mai neinsemnata forma
S-ati facut din ea,o adevarata capodopera,
De s-o uitat unii catre stana de piatra
Ce sadea colo,de timpuri uitata;
Ei,n-o vazut-o decat o forma pustie
Iara voi,ati facut-o de-ndata cu mintea
O prea frumoasa statuie
La care toti ceia,aveau s-o priveasca
Precum un vis,devenit deodata,aievea..
Doar ca statuia n-ar fi putut sa vorbeasca..
ŠTh3Mirr0r
|