Cartea Poemelor
*** 15 ***
Pe-aceste plaiuri..
[partea a VI -a ]
Pe-aceste plaiuri
S-o definit traditii
Cand toti romanii
Sa-ntalegeau ca fratii
Si nu-era chip de dezbinare..
Nici in zilele ..in care..
Toti..ar fi crapat de foame
Si iaca tara,de-a lungu vremii,
O-ndurat prigoane
Da'n pofida sortii
La razboi,pornit-au toti,
Cu mic,cu mare.
S-atunci,in clipe grele,tot romanu'
S-avanta in lupta,la fel ca leu'
De se mirara,pretutindeni..
Toti dusmanii..
Iara spaima,pe chipu-le,li s-asternea
Cand spada,ridicandu-se,era de neoprit,
Iar pentru-o victima de-a noastra,
Ale lor,s-au inzacit..
Ah,voi,strabunilor!
De-a curmezisu',sufletu',v-ati pus
Sa aparati aceasta tara
Chiar daca mumele v-o plans
Cand n-o-ti mai fi venit acas',
Sa le imbratisati,sara de sara;
Chiar daca soatele sa jaluiau
Alaturi de copii,
Cand in pamant,trupurile,vi sa duceau,
Iar sufletele,la ceruri,vi le luara ingerii.
Pe-aceste plaiuri,stat-au marturie
Rauri de sange,cari s-o scoata din robie
Si totu'.doar pentru cea libertate
Care din veacuri,se cata de-a pastra
Indiferent de-i azi,ceru' senin,
Ori maine,sa prevesteasca furtuna..
Privit-au domnitorii,peste asta tara,
De ochii lor se aratau ocrotitori
Chiar si-n zilele in care aveau sa moara
Pe camp de lupta,dar biruitori
De toata suflarea paganeasc'-avea sa stie
Ca orisiunde ar lovi,cu dusmanie,
Cade-va unu',da' s-a ridica,de-ndata,altii,
Sa-ncununeze stema tarii,in curaj si glorie..
De s-ontins peste tot,frumusetile tarii,
Plecand de la cele lanuri manoase,pline,de grane,
Pana la cele livezi,pline de roade.
S-acum..noi,ca urmasi,
Sa ne-amintim de stramosi..
Iar de-om retine ceva..
N-om da totu',uitarii..
ŠTh3Mirr0r
|