Cartea Poemelor
*** 52 ***
Promisiune
Oare,omul ar putea promite fericire
Cuiva ce n-ar putea s-o aibe?
Sau..poate..in clipa ceea de infinita despartire
Sa-ti priveasca inima indurerata
Iar mana-i blanda sa cate lacrima din ochi,
De-ati sterge?!
Fiecare,devine trecator pe pamantul pe care-si poarta pasii,
Osciland in rascruci cu intrebari spre directiile ce va sa i s-arate,
Ori,s-astepte colo,pana calea dreapta,i s-a desface,deodata
Si sunetul sa vibreze,precum cel al unui lant,in cadere,
Nemaiavand ce destin sa il lege?!
Care are curajul sa-nfrunte ceva imprevizibil
Va promite,poate,pe neasteptate..
Dar,oare,va se-ntreba apoi
De vorbele-i fost-au in van,
Pe-o pala de vant,aruncate?!
Caci nici un zid,creat de mana omeneasca
N-a fost indestructibil.
ŠTh3Mirr0r
|