Cartea Poemelor
*** 58 ***
Sperante
Cand is mititei,ce de sperante au copiii!
Iar cand is maricei,o parte din ele,se pierd,
Sub povara vremii ce-apasa realitatea
Drept o piatra de hotar;
Luand in piept viata,devin mature
Iar ochii lor,parca-si pierd reflexiile vii,
De altadata..
Ce dragi ne sunt,multora,anii tineretii
In care parca..toate-am vrea,ca sa le stim
Si dornici de-a ne face-un viitor
Privim doar inainte..
Iar intr-o zi,la fel ca altii,
Ne-om privi chipurile-mbatranite,in oglinda
S-un zgomot surd,va sa s-auda..
Zgomotul anilor nostri.
Dara.suntem noi,iarasi oftand,
Chiar daca..poate..asupra..
Ni s-apleaca,in chip bland,
Sperantele..
ŠTh3Mirr0r
|