Cartea Poemelor
*** 11 ***
Stiam ca te-ntristezi adeseori
Sa cuget,uneori,la tot ce ma-ncongioara,
Mi-ar fi util,drept introspectie interioara;
Oare mi-o sade bine,cand ma razam iar,
De tocu' cela vechi,a usii,
Cu bratele-mi,impreunate,ca un ghem,
Cu ochii-mi ficsi,privind la ploaia de pe-afara?!
Un tunet,s-aude,de prin nori,anost,chiar daca,poate ma-nfioara
Cu sunetu-i divin,ce mi-ntra hulpav in timpane,ca o fanfara
Iar in zare.doar fulgere electrizante cu ramuri fine,s-agita,triumfal
Pe ceru negurat,ce-amesteca esente reci,in taina noptii,
Cu zgomotul padurii,vuind,de departe,ca un tren,
Cu ropotul ploii,dantand in tandem cu ritmul toamnei,la ceas de sara..
"Stiam ca te-ntristezi adeseori",in zic in gand
Ca pentru cea fiinta draga,ce-a plecat cu vreme-n urma,
spre alta viata..
Si as fi vrut,pentru o clipa,s-aud,din cand in cand,
Glasu-i bland.dar. nu avea cum sa apara,precum un steag se nalta;
Doar candela micuta,sta aprinsa,pazindu-i lespedea de piatra,
Iar statuieta-ingeras,cu cartea-n fata,va sa spuna-n fiece zi,
cate o ruga,
Semn ca in fiece copil,s-ascunde-un har,care in timp,
la suprafata-i,se arata
In toata frumusetea sa..cand,dragalas,zambind deodata,
iti va intinde,catre tine,a sa mana.
Si pentru cel copil a vietii,nu va conta,
De esti pe-atat de egoist incat sa te gandesti numai la tine,
Nici de pentru-un timp,vei fi tu insuti,s-apoi,ca altii,te-ai schimba,
Caci iote! Asa iubeste-un suflet!
Iar.,.pe cat de trist ti s-ar parea,
Pe cat de rau ai fi .
El s-ar gandi..
Adeseori,la tine.
"Stiam ca te-ntristezi adeseori
La rautatea ce o vezi in jur,
Dar,crede-ma,micuto,cand vei fi-acolo,printre nori,
Nu vei mai fi..un suflet.singur."
©Th3Mirr0r
|