Cartea Poemelor
*** 78 ***
Unde-s romanii de odinioara?!
Privesc in juru-mi,catre semeni
Si-ncerc sa ii disting pe cei de-odinioara,
Apoi.constat,c-a mele temeri,
S-adeveresc.
Si iac'-asa,pe-alocuri,tristetea,ma-ncongioara.
Imbatranesc.
Dar.las in urma,pe ici-colo,
Spiritul romanului,de alta data
Iar ochii,mi se umezesc
Cand ma gandesc,
Pentru o vreme..
La cei ca mine,cand pe-o coala
Scrierile,si le-o-asterne,
La ceas de sara
Cand dup'-atat' amar de vreme
'Nainte ca somnu' sa-i cuprinda
Un dor nespus de suflet viu,
Ii incongioara.
O oaza,in pustiu.
Alaturi de "Trezeste-te,romane!"
Stindardul alb,al pacii,se inalta;
Demult,fuse-mbibat in sangele dreptatii
Da'-n aste vremuri grele,negre pete,
S-astern,vazand cu ochii.
Devine oarecum,ca un spectacol
Dar,macabre,
Indoliat,
Precum e semnul de mormant,in pragul usii
Si deci,lumini,rasar,din candelabru..
Dar..ce pacat!
Ca scartaie iar,tocu' plin de rugin'-al usii.
E oare-acesta,un sfarsit al neamului romanesc,
Incet,incet,manipulate de saracie si prostie
Ori,poate,setea dupa sangele-nchegat
Pe-un varf de spada?!
Sau..poate,in sfarsit,ni se pecetluieste,
Pan' la urma,soarta,
De va dispare,pe nestire,omenia
S-acestea toate.lasand loc gol,
Sa reinvie..
Celebra inselatorie
Pe care unii o numesc mandrie,
Sau.poate.
Moartea?!
ŠTh3Mirr0r
|