La Slanic Moldova
[II]
Merg mai departe,pe un drum pavat cu piatra
Iar privirea-mi fuge,catre rau,atrasa-n cursul apei;
Peretele abrupt,ramase undeva,pierdut in urma..
Meditez acum la munte,stand aici,pe-o margine de stanca,
Deasupra cascadei
Apa-nvolburata,printre pietre,isi urmeaza calea;
O data cu ea,mintea si inima mea
Si mergeam pe drumul cela spre izvoare,
Pasind incet,meditand,in tacere
Analizam pe ici-colo,cate-o piatra,
Cate-o radacina,
Din cand in cand,oprindu-ma,
Privind,melancolic,
Romantic,
Inspre apa
Ochii-mi raman atintiti..privind dincolo..
"As putea fi un pastrav,sarind printre stanci,
Curgand,o data cu apa
As putea fi o mica feriga,printre radacinile groase si lungi
Ale copacilor,din fata mea
As putea fi..o veverita,
Precum am vazut acum cateva ore.."
Ah!Inca-mi amintesc de ea..
Si ce frumoasa mai era!!
Jucausa!
Si ce blanita!
Neagra,
Complet
Si cu-o pata mare,alba,
Pe-al sau piept!
O privisem indelung,admirand cum ea,manca aluna;
O tinea-ntre labute..parc-o curata,
Rotind-o iar si iar,cu-acele mici gherute
"Ce frumusete!!"
Exprimai in gand,urmarind-o cum dispare,
Sarind dintr-un copac intr-altul,
Din ramura in ramura,
Pierzandu-se in zare..
"As fi putut fi o piatra,
Dura,mare si groasa,
Precum fiecare treapta
De-acolo,din munte,
Pe care paseam..
As fi putut fi precum uliul cela
Ce l-am observat deasupra,
Dand din aripi,liber,
Scotand sunete-ascutite
As fi putut fimacar..una din acestea
Si totusi,nu am avut alta alegere,decat sa fiu om"
©Th3Mirr0r
|