PROLOG - CASCADA
Sunt Oglinda,spun mereu multor oameni;
Am fost invatat sa arat VIATA,precum o traiesc;
Sunt inca un copil,leganandu-se in leaganul ei;
Am fost acolo,in planul astral..l-am vazut;
L-am vazut cu sufletul meu;mintea mea l-a tradus;
Acum,trebuie sa arat ceea ce vad,
Sa spun ce se intampla cu mine,
Sa soptesc un cantec
Cantecul cascadei..
O data cu apa,mintea mea va curge pentru totdeauna
Un izvor,rasarit din miezul muntelui,
Cautand cai,intortocheate,stranse,sa plece..
Va cobori o data cu invatatura unui suflet,
Va arata frumusetea naturii,
Fermecatoare,intr-adevar,ca intotdeauna;
Am acum un scop,o datorie,
Sa arat VIATAin zilele noastre,
Nimeni nu pare a sti,dar ei stiu,
Dar eu privesc frumusetea unui curcubeu,
Vreau sa-l descriu,pictandu-l,
Deasupra cacadeidar,ma gandesc
Cugetand,mintea mea..acum,cauta..
Cautand si intreband:
"Ce culori sa aleg?"
Inca mai privesc
Ce pictor ar trebui sa fiu,daca nu am culori?!
Ce tablou ar trebui sa fac,cand privesc acum,deasupra,
Tunetele?!
Privesc din nou,inlauntrul norilor violeti,
Dorind sa gasesc acel porumbel pierdut
Doresc sa-l intreb ce mesaj aduce din Cer,
Jos,pe Pamant..
Privesc acolo,langa mine,batranii,pe cale sa moara,
Dar apoi,sa TRAIASCA.. le pun o intrebare:"De ce?"
"De ce plecati?""Unde va duceti toti?"
"Unde?!"
Si veni raspunsul lor,prin acel porumbel,
Cazand,usor,de sus,
Chiar in fata ochilor mei,spunand grabit:
"Ei au spus:"In Cer" "
"Ah,ce e natura omului,pana la urma"
Spun intr-o soapta,zambind..
Privesc iarasi,acea cascada;
Ce mult o iubesc!!!Apa,curgand,
Cu usurinta,printre degetele mele
Ma scufund,o data cu apa
Imi scufund mintea neincetat,
Stergand amintiri..
Ramase doar un tablou,lasat undeva,
Scris in cuvinte
Imaginile,sunt pretutindeni,
Incantatoarele sunete ale pasarilor,
Sunt auzite din nou
Si iar..
Fara incetare..
"Ah,iubitele mele privighetori",
Spun din nousi o data cu gandul meu,
Ma indrept catre mare,
Sa ascult balenele,
Sa privesc cele mai dulci dansuri ale delfinilor,
Sa ascult ecourile sirenelor,
Sa privesc frumusetea celor mai dulci povesti de adormit copiii,
Sunt acolo,langa nisip,ascultand valurile,
Lovind cele mai dure roci de granit
Sunetele lor,precum in trecut,
Cand am privit o cascada
Vad pescarusii,deasupra,
Iar ei arata precum micul porumbel
Intrebat de mine ce mesaj aduce pe Pamant
Valurile,se misca precum un mic izvor
Mentionat in trecut,curgand din munte..
Ah,ecourile muntilor,
Precum intr-o fantana,
Ce nu seaca niciodata
Precum cei batrani,ce va sa moara,
Dar sa traiaasca,
Precum soaptele frunzelor
Ele cadeau jos,in toamna,
Chiar cand m-am nascut..
Iar acum,imi intep degetul in spinul unui trandafir..
O picatura de sange,curge,precum apa,
Un fulger pe mare,rasare,
Lumea,parca se naruie;
Dar culorile ramasera
Pictate deja,de cuvintele mele..
Intreb acum,usor,intr-o soapta,calul meu:
"Ma vei duce inapoi in planurile astrale?"
"Ma vei scoate in afara lumii in care am fost nascut?
As vrea sa fiu acolo,in acel taram de vis,al zanelor..
Acolo,langa cascada mea iubita"
©Th3Mirr0r
|