|
|
|
Bate un vint de vara prin odaile mele. Tu pleci si vii
fara se te fixezi
planta calatoare avind radacinile
in apa lui Heraclit
in care toate ale lumii se scufunda
si numai absenta semnifica
sau poate plecarea insasi este pentru tine Fiinta
mai plina decit piatra, mai statornica in nestatornicia ei
decit piramidele
tu pleci si si mie nu-mi ramine altceva
decit vintul stirnit de aripile tale
care imi inteteste apa sufletului pina la tipat
si tipatului ii dau foc
si ma ridic
din cenusa lui
ca o reversibila pasare si spun:
tot astfel e gindirea mea: ochi de pasare in intunericul
flacarilor oglinda acoperita ca sa nu se vada pe sine moartea, imi acopar fata cu palmele si ma gindesc din nou la tine si la filosoful antic si religia lui de demult care lauda golul dintre spitele rotii strinse-n butuc
si golul ulciorului mai nepretuit decit lutul care-l inconjoara
si golul care arde noaptea in gitlejul privighetorii. Asa sunt eu: un gol in inima timpului un ulcior pe care incepind de azi nici-un cintec de ziua nu mai poate sa-l umple
|
|
Pune poezia Absenta pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|