Stiu bine cine esti si cine nu esti,
spuse ea razand si temandu-se, si te-am chemat fiindca zilele mele s-au spart, si intr-una din ele mi-am uitat chipul, in alta ochii, in alta cuvintele, in alta o mana si un rest de emotie si bucati de memorie s-au rupt din mine, pe rand, neincetat parasindu-ma, da, ca un magnet care se descarca treptat, mi-am pierdut intamplarile.
Stiu bine cine esti si cine nu esti,
spuse ea, insotindu-ma. in mine toate au orbit, eu sunt inserare, ziua paraseste sanul meu zvelt, din ochiul meu cade un om ca o lacrima in valea trecutului.
Stiu bine cine esti si cine nu esti,
spuse ea, neprivindu-ma. O lupoaica se izbeste de gratiile coastelor mele,
reazima lumea si se intoarce,
nu asteapta pe nimeni
si se intoarce
si iarasi se intoarce
si se intoarce
sub umarul stang.
Stiu bine cine esti si cine nu esti,
spuse ea, leganandu-ma. Toate au timpul lor, si pentru tot lucrul sub cer este timp: timp pentru departe si timp pentru aproape, timp de sunet si timp de lipsa a sunetului, timp pentru niciodata si timp pentru oricare Cine se grabeste? Timpul trebuie macinat. Zeul pasilor recheama trecutul.
Stiu bine cine esti si cine nu esti, spuse ea, sfasiindu-ma.
|