Din nou, Euridice, lava erorii mele o astern si-i rog pe zeii fara patimi sa ma intoarca in infern
La tronul palidei Hecate rog ciinii lumii de noroi sa-mi smulga vazul din orbite sa nu mai pot privi-inapoi
Jos in tunelul marii Mume cind, alba, te voi fi aflat mina sa arda ca un tipat ochiul sa taca sugrumat
Din noaptea mea sa-ti dau viata sa te hranesc cu viata mea, tu ca prin vis sa-mi mingii fata si eu sa nu te pot vedea
Si cind tacuti ne vom desprine din nesfirsite guri de hau singele meu sa lumineze spre suprafata drumul tau
Cu-o sfisiere fara nume din gura Vaii sa te sorb sa te aduc din nou pe lume Orfeu triumfator si orb
Focul nu stinge al retinei inalt de vaz de tine dor.
pentru privirea mea din Hades o lunga noapte sunt dator
De azi, vaduv de privire, sa-mi cert zadarnic ochii verzi; nu te mai pot zari, iubire, tu nu mai poti ca sa te pierzi
|