Intoarce-ma, cerc al memoriei, la magic suavul hotar al zilei de toamna in care petii o fecioara-artar.
invins ma alunga din lupta in umbra acestui exod nepasnicul print al candorii, viteazul Pierrot-voievod. In sangele necuceritei fecioare captiv ramasei.
Rasar si apun intre doua
batai ale inimii mele.
Si tot mai aproape e rasul
copilaros si nerod
al zveltului print al candorii,
viteazul Pierrot-voievod.
|