Crinii de palida flacara ai miazanoaptei se-aprind. Inima mea e castelul prin care trece Hamlet citind.
Cui cinti uitarea mea blonda, tu, stearpa risipa de tei ? Nu lasati sa se-nece Ofelia in verdele ochilor mei.
Bintuie luna. E-o toamna a frunzelor din capitel, in stinga tace Horatio sau numai o parte din el.
|