Dogoarea aceasta o stiu,
ea vine din spate mereu,
basmul ei pamantiu
il ascult cu sangele meu
Zboru-i intretaiat
creste bezmetic si crud,
fosnetul ei vinovat
din tinerete-l aud
Pustiitoare aripa
creste arsiti si ploi de noroi
in urma. Si clipa de clipa
creste distanta-intre noi
Si-acum inserarea se lasa.
Umbra creste-in adanc,
Unde e peria deasa
si gresia sa le arunc?
|