Cezar Bolliac
Nastere: 23 martie 1813, București
Deces: 25 februarie 1881
Cezar Bolliac a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar roman.
Cezar Bolliac s-a nascut la 23 martie 1813 la București in casatoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine (greco-)italiana, și Zinca Kalamogdartis, recasatorita ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grija de creșterea și educarea viitorului poet. Dupa ce a invațat carte in casa cu invațatul dascal grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfantul Sava, avand ca profesor pe I.H. Radulescu; de altfel, acesta il va ajuta sa publice in ziarele sale, cum facuse și cu Gr. Alexandrescu.
Mama sa este Zinca Kalamogdartis, de origine greaca. La scurt timp dupa nasterea copilului, tatal isi paraseste familia si se reintoarce la Florenta. Zinca se recasatoreste cu stolnicul Petrache Peretz, in casa caruia va creste si isi va incepe educatia micutul Cezar.
Invata la Colegiul "Sf Sava". in 1830 se angajeaza in militia nationala, dar pasiunea pentru literatura il va indeparta de aceasta. Primele produceri literare publice au loc in cadrul Societatii Filarmonice, incepand cu anul 1835- Se manifesta in teatru (care nu ni s-a pastrat), dar mai ales in presa -preocupare constanta care ii va marca intreaga existenta.
Debutind destul de timpuriu, in 1835, cu un volum de versuri si proza scos in tipografia lui Heliade, Bolliac a fost prezent in cimpul politic si publicistic al anilor 1840-1860, luind parte si la luptele revolutionarilor si la activitatea lor in presa. El a scos citeva ziare si reviste, "Curiosul, "Espatriatul, "Buciumul etc, desfasurind totodata o activitate de amator in domeniul arheologiei. Inspirat din lirica romanticilor francezi si englezi, Bolliac a incercat o formula poetica in care elementul social, protestatar si meliorativ, a avut o mare pondere. Dar un talent marunt, lipsit de un suflu pe masura temelor pe care Ie-a abordat, nu i-a putut oferi un loc de seama in istoria poeziei romanesti.
Este unul dintre fruntasii revolutiei de la 1848, secretar al Guvernului provizoriu, vornic al Capitalei etc, dupa care are parte de o lunga perioada de exil. Este, de asemenea, un partizan fervent si activ al Unirii Principatelor. Ocupa functii importante, dar are parte si de perioade de declin. Bolnav grav in ultimii ani ai vietii, moare, sarac, la 25 februarie 1881.
Dupa infrangerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai intai in Ardeal. In primavara anului 1849 editeaza la Brașov ziarul politic Espatriatul, care are ca subtitlu Dreptate, Frație. In toamna lui 1849 trebuie insa sa paraseasca Transilvania (deoarece impreuna cu Balcescu i-a susținut pe revoluționarii unguri). Trece prin Constantinopol și ajunge la Paris spre sfarșitul anului 1850. Se stabilește la Paris impreuna cu majoritatea revoluționarilor exilați. In 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societații studenților romani din Paris. In 1857, apare la Paris poemul Domnul Tudor. Episode de la revolution roumaine de 1821 și revista Buciumul, care are mai mult un caracter politic, fara a lipsi literatura.
Militeaza, prin ziarul creat de el la Brasov, "Espatriatul (1849), pentru unirea tuturor romanilor prin revolutie. Dupa infrangerea Revolutiei fuge in Transilvania, unde sta pana in 1850, cand se refugiaza la Paris. Revenind in Tara la mijlocul anului 1857, devine director al "Monitorului Adunarii Ad-hoc, unde sustine Unirea si, in timpul pregatirilor electorale, opteaza pentru dubla alegere a lui A.I. Cuza.
Preocupat de presa, teatru, poezie, arheologie, Bolliac ramane un scriitor-ceta-tean. Si poezia lui poarta profund amprenta vocatiei sociale de esenta romantica a autorului, cu influenta directa asupra liricii de gen a generatiilor poetice urmatoare. Eminescu, in exceptionala-i istorie in esente a inceputurilor literaturii romane care este Epigonii, il surprinde perfect: "Bolliac canta iobagul si-a lui lanturi de arama" Liricii sociale i se poate adauga lirica intima sau cea - deloc neglijabila- a peisajului, ceea ce confera autorului imaginea unei puternice personalitati poetice. Este, asemenea altor creatori contemporani lui, o veritabila sinteza a vointelor, credintelor si aspiratiilor vremii.
Opera
Incepe sa participe la activitatea Societatii Filarmonice, unde e introdus de Ion Heliade Radulescu si Ion Campineanu. Din Societate mai faceau parte Iancu Vacarescu, Gr. Alexandrescu, Ion Ghica, Ion Voinescu II.
Scrie piese de teatru care s-au pierdut: Matilda, Taierea a 12 boieri la manastirea Dealului, Radu Voda, Moartea lui Abel.
Operile lui Cezar Boliac. Meditații (1835)
Din poeziile lui Kesar Boliak (1843)
Poezii noua (1847)
Poezii umanitare (1866)
Volume de versuri:
Operile lui Cesar Boliac, Meditatii, Bucuresti, 1835;
Din poeziile lui Chesar Boliac, Bucuresti, 1843;
Poesii nuoe, Bucuresti, 1847; Poezii.
Renasterea Romaniei, Paris, 1857;
Poezii. Nationale, ed. a Ii-a, Paris, 1857;
Collectiune de poesii vechi si nuoi, Bucuresti, 1857';
Meditatii si poezii, ed. P.V. Hanes, Bucuresti, 1915.
Poezia Clacasul, compusa in ianuarie 1851 la Paris, a aparut in Poezii. Nationale, Paris, 1857.
Citeste si:
|
|
