Din zi in zi mai trista, sarmana Romanie ; De doua veacuri jalea iti creste ne-ncetat ! Traian se mira, plange, priveste-a ta campie Ce-o stie camp, odata de Acvil-aparat.
O ! Trista-i suvenirea la cei in agonie !
Amar e cand te doare, sa vezi ca-esti impilat,
Sa-neci a tale lacrimi ; sa vii, cu bucurie,
A saruta si mana ce stii ca te-a tradat !
Pe cine astepti oare s-aline-a ta durere ? Pe-acela ce te suge ? te calca in picere ? Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron ?
Te amagesti ! Dar, afla si crede in tacere : Oricare slabiciune in chinuri ia putere in fiare creste iute vartutea lui Samson !
|