! acum, fiindca frigul face bulboane
si fiindca eu sunt bolnav si ma tem,
ca salbaticul am sa-mi fac leul meu de pestera,
iar voi va supuneti : il vana in fiecare zi !
! acum, sunt si sincer si milos, va rog sa nu va uitati in ochii mei prin care lacrimile gauresc pupilele si deci nu plang ; nici rasul meu
care va chinuie, va sluteste, feriti-va de rasul meu intr-insul mama e tot alba ! si inima mea, acest cantar social, care atunci cand eu voi fi pur de tot se va sfarama
intr-una din partile balantei si va ramane numai un cap uimit, umed, plin de luna ca o floare scoasa din lac. O, candoarea capului din inima, cu brate !
! lasa-mi numai lapte si mancare pana ma scol maini de dimineata caci acum isi face turul prin ochi hidoasele zile pe post uman, al vinei, al neputintei !
! si scoteti-ma-un lepros care va vindeca si v-ar putea si omori cu-mbratisarile, si scoteti-ma-un lepros care va vindeca si v-ar putea si omori cu-mbratisarile !
! acum, fiindca am chiar saptezeci de ani cu cei lasati de mama, ingaduiti-mi deruta suportabila si bucurati-va de inteleptii tineri !
|