! imi pot schimba vesmintele
tonsura parului si armele pot
chiar parea un ins ca orisicare
ma ajuta enorm si fata mea,
comuna, poate fi a oricui,
nici distinctie aristocratica
si nici sigiliul acuzat al rasei:
un amestic: un pumn
nevolnic de tarana
imi pot schimba si stilul de lupta
dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul:
sa nu ma mint pe mine insumi
traim vremuri fara ambiguitati, la Roma,
(doar in privinta asta):
fac parte dintr-acci ce-s insemnati
sa moara, sa-si dea duhul,
moartea mea e programul meu zilnic,
impartita pe ore, o masur si-o privesc in fata
de n-ar veni imprevizibila
cum e memoria anilor mei de tinerete
cand plansul in ungherul incaperii
ca o celula, ma doboara
unii, veniti din Orient
(acestia stiu sa faca tot ce-i fatal
comert al mintii si-o anume senzualitate)
imi sugereaza sa ma detasez
acesta-i jocul care-l joaca si Divinul,
iluminarea cugetului care vede totul
si bunatatea inimii care accepta:
accept si eu: cu mine insumi plin de cruzime!
ai curajul de-a-nlatura adoratia, caldura si punga umeda a protectiei materne, de iubire; ai curajul de-a respinge revolta ca si intelegerea lucrurilor fara importanta printre care murim spre-a alege vidul si-a stabili o egalitate frontala si pura cu actul si semnificatia mortii.
esti un om liber cat reusesti sa-ti reprezinti si sa-ti prezinti mainii care se indreapta spre tine absenta si omniprezenta mortii.
esti un om liber oricum caci nu se afla nimic in afara de tine care sa-ti poata pune un pret fara de moarte.
de aceea am aceasta bucurie de-ati pastra imaginea, artist tanar lucrand asemeni unui crin dand pret noptii pe care o
|