! trecea spirituala ca dementa, cand s-a apropiat si-am mirosit-o ca o pasare frumusetea ei imposibila te facea sa aluneci, vazul n-o putea patrunde, si-o asemenea frumusete, iti dadeai seama nu era facuta pentru iubire - credinta in alt decat in frumusetea ei ar fi uratit-o, zeitate pe care o pierzi ca pe-o fiinta la hotarul propriei morti, ce ratiune, ce suferinta, ar fi putut-o nascoci? Maica ei e blonda, ea e bruna; cu maica ei mi-am lipit trupul si ne-am iubit, are ochi tristidar pe ea oh, si-aceasta insuficienta-a carnii, caderea mea-n valul ros de sange care-mi sufoca soarele devenind fierbinte in pavajul din care-mi culeg sangele din nou pupilele adorm revazand-o candva mi s-a parut uratica si ma bucuram (murise in mine), oboseala, cand, vazand ca e vie, am urlat printre vanzatorii de pepeni: uitati-va, plevusca, picioarele ei se ridica precum bratele lui
Isus tinand capul parintesc al lui Dumnezeu adumbrit de gene sangerand!
iau un pumn din tarana mamei sa i-l arunc pe trup ca un sarut! cazand ca un tipat de gladiator mort. orb in spatiul orb ce se adanceste, hostie imi mangai pieptul de un sidefiu carnal, a carui existenta se suge-ntr-una-n spatiul orb; sufera trup ! (trupul nu mai poate suferi) ca un rac rosu, ca un rac rosu de sange da inima-napoi si groaza-mi
suge fericita mintea si groaza-mi atinge din toate partile mintea!
|