Pleca un stol de randunele,
Si eu, cu ochii dupa ele,
M-am dus, cu drag, pana in zare,
Cuprins de-o tainica-ntristare!
Caci toamna care le gonea
Cazuse si pe viata mea!
Si-am inteles de ce mahnirea
Din ochi-mi turburi lacrimi stoarce:
Ca maine ele s-or intoarce
Dar tineretea, dar iubirea?
|