(Hércdia)
Privira impreuna de sus, de pe terasa,
Egiptul cum adoar me sub cer nabusitor,
Si Nilul ce prin delta isi duce calator
Spre Sais si Bubaste, alene, unda grasa.
Si-atunci romanul simte sub zaua ce-l apasa,
Ostas robit ce-n somnu-i adoarme zambitor,
Cum tremurand lesina pe sanu-nvingator
Frumosul trup ce moale pe umeri i se lasa.
Si-ntoarce chipul palid, din parul ei cel brun,
Spre dansul, beat de vraja parfumului nebun,
Si gura i-o intinde si-al ochilor tezaur
Si-asupra-i imparatul, plecandu-se-n tacere,
Vazu, ca-n vis, in ochii stelati cu punte d-aur,
O mare fara tarmuri si-o fuga de galere.
Posada, iulie 1906
|