Ai tot ce poate sa aprinda mandria ta neinfranata;
Ai aurul atotputer nic si cu el lumea carmuiesti.
Pamantul este pentru tine o mina vesnic nesecata,
Izvor de fericiri smintite pe care nu-l mai ispravesti.
Spre-a-mpodobi a tale mese, unde sampania te-mbata,
In focul soarelui de vara pe cati saraci nu-i chinuiesti;
Si cati nu mor in valul marii pe vreo corabie-ncarcata,
Sau sub ruina unei case pe care nu stii s-o cladesti.
Averea ta ingenuncheaza chiar si mandria frumusetii.
Tu cumperi tot, pana si pacea nevestejita a tineretii,
Si patul tau e lupanar ul unui desfrau ingrozitor.
O! tavaleste-te-n orgia comorii tale nemuncite,
Dar nu spera sa ai vreodata cu pretul ei injositor
Emotiunile naive ale iubirilor cinstite.
1892
|