|
Calatorul
|
|
|
Marea, camp de apa clara, e oglinda stralucita.
O saruta albul lunii argintand-o pana-n fund
Si sub vasul ce pluteste peste unda ador mita
Se inalta cate-un vuiet melancolic si profund.
Feeria poleieste funii, punte si catarge.
Vasul pare o naluca pe al apelor cristal.
De la tarmuri cate-un eco de corabie se sparge
Si apoi se risipeste onduland din val in val.
Dorm in tihna calatorii numai unul la o parte
Sta retras, cu ochii jalnici sub o frunte de poet;
De gandire e furata a sa inima departe
Si pe buze poarta stigma durerosului regret.
In adanca lui simtire a-ncetat orice furtuna
Linistit e ca si marea, dar e tainic ca si ea,
Melancolic deopotriva ca si albul clar de luna,
S-abandona-n voia soartei ca sa-l duca unde vrea.
|
|
Pune poezia Calatorul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|