Sunt multe cantece stridente,
Eu cant incet, timid si greu;
Pe mine nu m-asculta noaptea
Decat copiii si nebunii;
Iar monotona-mi elegie
In loc sa s-adreseze lunii,
Coboara-n taina spre pamantul
Care pricepe ce cant eu!
In glasu-mi pun o mangaiere
Ce place mortilor uitati,
Si cand, orgolios, prin lume
Tu treci cu ochii dusi spre stele,
Sa nu dispretuiesti, poete,
Pe cei spre umbra aplecati;
Cum vioreaua-si da parfumul,
Eu cant cu aripile mele!
|