Visand la ochii dulci ai dragii mele,
Am aruncat, spre casa ei trecand,
Intr-un manunchi, albastre viorele
Si dorul meu turburator de gand.
Un stol de randunici galagioase
L-au prins din zbor si-acum, in adevar,
Iti bat in geamuri, vesele, sa-ti lase
Amor u-n gand si florile in par!
|