Ma-ntorc zdrobit. Ce dr um enor m!
Vin dintr-o tara departata,
Pe care harta n-o arata
Sunt obosit, as vrea sa dor m.
Sunt ani, sunt ani de cand alerg
Tot inainte, inainte!
Cu-aceeasi intrebare-n minte:
De unde viu si unde merg?
Si barca-mi nu mai e la fel,
Iar panzele-i imaculate,
De la plecare, sunt patate,
Ca si o masa de hotel,
O manam eu sau ma ducea
In voia vantului tot anul?
Eram sau nu eu capitanul
Sar manei barci ce ratacea?
O amintire mi-a ramas:
Tara nadejdii-n departare,
Mi se parea atat de mare
Si-am ocolit-o intr-un ceas!
Un gand ma turbura, mahnit,
Ca un ecou de harfa sparta:
E visul meu neimplinit,
E idealul meu de arta!
In goana lui, izbit de stanci,
Ma-ntorc la mal, manat de soarta,
Pe inima c-o floare moarta,
S-ascunza ranile-i adanci.
Si-acum, in dr umul spre mor mant,
Privind amurgul aramiu,
Cand simt ce-as fi putut sa fiu,
Ma-nduiosez vazand ce sant
|