Prietenului meu Georges Schina
Bizar, castelul solitar
Pe-o stanca arsa privegheaza,
Si feudal imprastiaza
Poema timpului barbar,
Bizar, castelul solitar.
Un cavaler in za de fier
Pe-un cal de umbra-nainteaza,
A lui armura scanteiaza
Sub mortul lunii hemisfer,
Un cavaler in za de fier.
Pe turnul nalt e un semnal,
Dar poarta este ferecata
Si nici o umbra nu s-arata,
Ci rosu arde un fanal,
Pe turnul nalt, suprem semnal.
Mai face-apoi un singur salt,
Apoi descaleca indata
Azvarle scara fermecata
In sus, in sus spre turnul nalt,
Mai face-apoi un singur salt.
L-asteapta buzele de jar,
L-asteapta sanurile calde,
Si ochii doua mari smaralde ,
Iar sub al dragostei pojar
L-asteapta buzele de jar.
E sus pe turla dar un corb
Croncanitor il ocoleste
La luna zaua lui sclipeste,
Inainteaza ca un orb,
Sub croncanirile de corb.
Si iata-l intr-un coridor
Intunecos ca si mormantul,
Dar nu-n zadar si-a dat cuvantul
Nestramutat e al sau dor,
Si iata-l intr-un coridor.
Fantasme ies din orice unghi
Si pe sub bolte feudale
Rasuna hohote fatale
In mana strange al sau junghi
Fantasme ies din orice unghi.
Dar raze palide strabat
Din fund, prin geamuri ogivale,
Ajunge-n fundul unei sale,
Aude glasul adorat,
Si raze palide strabat.
Cuprinsa-n brate de atlet,
Sub sarutarea furtunoasa,
Copila tremura sfioasa.
Dar el o duce-ncet-incet,
Cuprinsa-n brate de atlet.
Pe turla nalta au sosit.
Ea spaimantata se mladie,
Dar el de scara de franghie
Se inclesteaza fericit
Pe turla nalta au sosit.
Coboara corbii croncanesc
De-asupra lor e clar de luna,
Dar doua tipete rasuna
La geamuri rasete ranjesc,
Pe turla corbii croncanesc.
1892
|