Nu-si aminteste sa fi plans,
Simtindu-si inima cum bate
Si maini de dor inflacarate
Nici un amant nu i le-a strans.
Si nici parerile de rau
Sau vorba dulce, r upta-n soapte,
N-a turburat in nici o noapte
Tacerea sufletului sau.
Azi neaua vremii-i ninge-n par,
Si-n ochi cu lacrime desarte
Ce lacom soarbe dintr-o carte
Ispititorul adevar!
Si melancolica batrana
Ce nu stiuse sa traiasca,
Ar vrea-nainte sa citeasca,
Dar cartea-i tremura in mana.
Isi vede viata, an cu an,
Si-adanc suspin din pieptu-i scoate:
Ar fi iubit si dansa, poate,
Ca eroina din roman!
|