Egiptul, tara basmelor albastre,
Enormul ieroglif nedescifrat,
In care numai Nilul e-mparat
Si magul care vede soarta-n astre.
Pamant ce-a fost un teatr u de dezastre,
Mormant in care doar me ingropat
Trecutul unei lumi ce s-a luptat
Si-a-nvins chiar ale Romei mandre castre.
Imens ocean galbui, ce-adesea pare,
Desi e doar nisip, mai mult o mare,
Pe care moartea-a-ntins a ei hlamida.
Si ca sa lase ur ma triumfala,
,Nalta spre cer eterna piramida,
Far trist pe un ocean de indoiala!
|