Unui biet magar,
Bun si cu rabdare,
Un stapan avar
Nu-i da de mancare
Decat niste paie
Ce le-avea in claie.
Si-i zicea: Martine,
Hai, pe chef te pune
Fiindca pentru tine
Sunt destul de bune,
Le mananci, traiesti
Si te multumesti.
A rabdat magarul
Pana, intr-o zi,
Omului nemernic
Astfel ii grai:
Cat de proaste fura
Paiele ce-mi dai,
Vesel le mancai
Si-am tacut din gura,
Neindraznind vreodata
Ca sa-ti cer, stapane,
Hrana mai curata.
Dar taraie-brau
A racnit magarul cu glasul adanc
Ia desfa hambarul
Si baga-ma-n grau
Sa vezi cum mananc!
Publicul, saracul, cand se multumeste
Cu comedioare pline de desfrau:
E ca si magar ul ce mananca paie,
Fiindca nu e nimeni sa-i mai dea si grau.
|