La Fontaine
Greierul cantand mereu,
Vara bine, toamna greu,
Crivatu-l gasi calic
Si-n hambare cu nimic.
Nici macar o frimitura
De viermusi sa bage-n gura
Atunci pleaca, plin de frica,
La vecina lui furnica,
Si se roaga, pan la vara
Ca de foame sa nu moara
In hatar u-i sa renunte
La vreo cateva graunte.
Si facandu-si vocea blanda:
Jur pe cinstea mea de greier!
Ti le-ntorc cam dupa treier!
Si-ti platesc chiar o dobanda!
Dar furnica, indracita
La-mprumut si cam zgarcita
(Asta-i singur u-i cusur)
Intreba pe tr ubadur:
Vara ce-ai facut, vecine?
Zi si noapte stam la dr um
Si cantam pentru oricine
Ai cantat? Imi pare bine!
N-ai decat sa joci acum!
|