Cu buclele blonde si ochii adanci
Copila pribeaga se duce spre stanci.
Si toamna picteaza-mprejur u-i decor,
Padurea de aur cu frunze ce mor.
Copila balana, eu nu stiu sa-ngan
Cuvinte frumoase ce-n suflet raman!
Dar poate, iubita, ea nici n-a stiut
Cuvantul ce-n paru-i balai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet alearga spre stanci
Pe urma copilei cu ochii adanci.
|