I
Argetoianu nu-si ascunde morga
Si prin cinismu-i rece te uimeste,
Ca Iuda pe Isus vandu pe Iorga,
Zambind si cu tigara-n dinti
Dar, generos, savantul ii sopteste:
Eu fac mai mult ca treizeci de arginti.
II
Razand de chinurile noastre,
Argetoianu, zile-ntregi,
Ne pune sulita in coaste
Cu legi ce sunt faradelegi.
III
Argetoiene, rautatea
Noi ti-o iertam, caci ne iubesti,
Dar ce va sti posteritatea?
Ca-ti datoram fiscalitatea
Si pacea de la Bucuresti .
|