Te am pe masa viu intr-un portret,
Cu ochii mari si dulci privind in gol,
Cu fr untea ta ce pare un simbol
Al vietii tale albe de poet.
O cuta n-ai pe frunte, nici un gand
In ochi, de intristare sau regret;
Nimic nu spune tragicul secret
Ce te-a impins in moarte-asa curand!
Bland, bun si visator zambesti-nainte,
Si nu-ntelegi ca-n lacrima fierbinte
Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum,
Si nici nu simti ca-n doliul ce-l poarta
Fiintei tale clipa mea de scr um,
Nu plang doar omul si artistul, ci o soarta.
|