I
Cu epigramele-ti naive
Din nou in gheara mea incapi:
Ovidiu a scapat de mine,
Tu de prostie n-o sa scapi.
II
A-nceput sa spuie
Intr-o zi Ovid:
Nigrim daca vine
In oras la mine,
Desi sunt statuie,
Eu ma sinucid.
III
Crede-ma, Nigrime,
Lasa-te de rime!
Un ecou rasuna,
Noaptea, cand e luna.
E Ovid ce-si scrie
Tristia tarzie!
IV
OPEREI LUI NIGRIM
E cr ud sa-ti fac un epitaf,
Prea ti-a fost viata scurta tie,
Caci te-ai nascut la tipograf
Si-ai raposat la librarie!
|